\n– Solingen, nem\u021besc. E o\u021bel bun, spunea \u00eencet, ca pentru mine.<\/span><\/p>\n
Scotea spum\u0103 de ras dintr-un tub ca de past\u0103 de din\u021bi (au fost ni\u015fte confuzii \u00een timp) pe care-o-ntindea pe fa\u021b\u0103 cu fele\u015ftiocu’.
\n\u00ce\u015fi \u00eenmuia barba alte 5 minute. Apoi \u00eemi d\u0103dea s\u0103 i-l \u021bin pentru o secund\u0103.
\nC\u00e2nd eram gata s\u0103-l prind c\u00e2t s\u0103 nu cad\u0103, \u00eel tr\u0103gea brusc \u00een jos \u015fi m\u0103 l\u0103sa cu m\u00e2na plin\u0103 de spum\u0103.
\nEu m\u0103 sup\u0103ram, el r\u00e2dea.<\/p>\n
Apoi venea b\u0103rbieritul propriu-zis.
\n– Cu briciu’ tre’ s\u0103 ai grij\u0103, tat\u0103, altfel \u00ee\u021bi faci buzunar la g\u00e2t, imediat.<\/p>\n
\u015ei se-apuca de treab\u0103, iar sunetul pe care-l scotea t\u0103i\u015ful pe firele de p\u0103r era puctat de cel pe care-l f\u0103cea cl\u0103titul la jetul de ap\u0103 de la cazanul sudat, din \u021beav\u0103.
\nSe privea \u00eentr-o oglind\u0103 p\u0103trat\u0103, mare.
\nC\u00e2nd era cu chef, uneori, \u00ee\u015fi aprindea c\u00e2te-un Snagov.
\nCum era ars de soare mai mereu, albul spumei se intercala cu ar\u0103miul pielii proasp\u0103t rase. Mai tr\u0103gea c\u00e2te-un fum, f\u0103r\u0103 s\u0103 ia \u021bigara din gur\u0103.
\nAr\u0103ta spectaculos.<\/p>\n
\u00cen ultimii ani \u015fi sub \u00eenalta mea obl\u0103duire \u00eel p\u0103c\u0103lea pe puradel care se sup\u0103ra (normal) iar eu cu tata r\u00e2deam.<\/p>\n
M-am urnit greu spre cas\u0103, acum de Pa\u015fti, parc\u0103 sim\u021beam c\u0103 va fi str\u00e2ns.
\nAm plecat Vineri de diminea\u021b\u0103 din Bucure\u015fti, s\u0103 nu prind balamuc pe drum \u015fi s\u0103 am \u015fi ziua toat\u0103 s\u0103 fac ceva treab\u0103 prin gr\u0103din\u0103.
\nTot a fost plin de pilo\u021bi, a fost \u015fi accident…
\nAcas\u0103 c\u00e2nd am ajuns n-am fost \u00een stare de mare lucru.
\nAm umblat prin b\u0103t\u0103tura toat\u0103, ca un c\u00e2ine dezlegat, care amu\u015fin\u0103. Pe la scule, prin magazie, pe sub \u015fopron, prin gr\u0103din\u0103, prin cas\u0103. Nu-i.
\nFiecare palm\u0103 de p\u0103m\u00e2nt, fiecare cui b\u0103tut, fiecare lemn t\u0103iat, via, pomii, coasta, toate – f\u0103r\u0103 excep\u021bie – erau la locul lor.
\nDoar c\u0103-n S\u00e2mb\u0103ta \u00cenvierii, \u00een premier\u0103, nu s-a mai b\u0103rbierit tata, afar\u0103.
\nTot \u00een premier\u0103, am venit acas\u0103 singur. Copilul mare cu mama lui, cel mic cu-a lui, eu – cu-a mea – dup\u0103 mult\u0103 vreme.
\nPractic, fiecare cu mama lui, ca oricare.<\/p>\n
Am c\u0103utat briciul c\u00e2teva ore, iat\u0103-l!<\/p>\n
Hristos a-nviat!<\/p>\n
![\"\"](\"http:\/\/www.achivoaie.ro\/wp-content\/uploads\/2018\/05\/briciul.jpg\")
<\/p>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00ce\u015fi aduna l\u00e2ng\u0103 el toate cele, ritualic, atent la cele mai mici detalii. Era imediat \u00een centrul aten\u021biei f\u0103r\u0103 s-o cear\u0103 dar con\u015ftient de atrac\u021bia pe care-o exercit\u0103 ac\u021biunile lui. A\u015fa c\u0103-\u015fi intra repede-n rol. \u00cent\u00e2i tr\u0103gea briciul pe-o curea de vreo 40 de centimetri fixat\u0103 pe-un suport din lemn, pirogravat de mama. A\u015fa, cam vreo 5 – 10 minute. … <\/p>\n