Mă mai uit la televizor, ca omu’.
___
În 1986, la finala Stelei de la Sevilla, vajnicul Diamant (cu mileu şi peşte, da), greu ca o maşină de spălat dar la fel de mare, n-a vrut. Şi-a luat toți pumnii, ba chiar şi-n plus, pe acolo pe unde-i plăcea lui, de se-ndura de noi, da’ atunci n-a vrut şi pace bună.
___
Deci mă uit la cutie, că-i color.
Cel mai mult pe Eurosport, recunosc. Aş fi putut spune Mezzo, TV5, BBC, da’ nu-s nici aşa de elevat şi nici poliglot.
Nu, Eurosport rulz.
Se-ntâmplă să (chiar) fii martor la istoria sportului, iar la început de an oferta nu-i deloc de lepădat.
Dakar-ul din America de sud s-a încheiat.
El Matador, “bătrânul” Carlos Sainz, care câştiga în WRC (modialul de raliuri) când eram mic, se descurcă şi acum la a doua tinerețe.
Pe-atunci, cu bicla era şef tot un spaniol – Miguel Induráin.
Aşa, deci Sainz a avut ceva noroc cu problemele tehnice ale celorlalți: Despres, Peterhansel, Loeb, Al – Attiyah etc., şi-a câştigat. Iar.
La camioane vorbim de Kamaz şi de ruşii care fac legea cu ele.
E plin sezon de ski.
Cam când mai sus numitul Sainz era campion de raliu, un mâncător de fondue, cantonat în țara lor, a cantoanelor, era în capul trebii la alunecarea spre la vale. Vorbim de Pirmin Zurbriggen. Tot pe Diamantul mare, greu, cu peşte şi cu purici l-am văzut.
Svindal (Aksel Lund) a câştigat proba de coborâre de la Cortina D’Ampezzo, după o lungă pauză care-a-nceput acum vreun an când a găsit nu un briceag, ci ditai maceta, tot pe coborâre, la Kitzbühel. A stat cu genunchiul la marinat…iar la întoarcere, pac!, locul 1.
E demență totală cum configurează oficialii probele.
Nişte traverseuri (de-a coasta) pe (aproape) gheață, o sută şi ceva la oră, în curu’ gol, practic, şi cu tălpicile alea care taie ca briciul…vezi Bode Miller în 2015, la Pârâul Castorului (Beaver Creek) când şi-a tranşat nişte tendon + cărniță, la gamba dreaptă.
Îmi place de băieții ăştia ca el, ca Svindal, nuş ce halesc, da-s buni.
Săriturile cu schiurile reprezintă un sport cu care n-am nicio legatură, dar niciuna.
Ei, mă uit hipnotizat, mai cu seamă dacă-i în direct. Băieții ăia de şaij de kile cu tot cu schiuri sunt din altă lume.
Nemți, austrieci, polonezi (nu vorbim de cârnați), sloveni, acum norvegieni, se succed pe culmile gloriei.
Nu ştiu să spun nimic despre ei, habar n-am, nu-i un sport pentru împănați ca mine, dar regret că nu mai comentează Sorin Hobana, care ziceai ca-i frate cu infarctu’ când zburau ăia în Turneul celor 4 trambuline.
Abordarea lui old school, pasiunea, aproape patima cu care trăgea de corzile vocale când săreau, pe rând: Adam Małysz, Gregor Schlierenzauer, Richard Vineri (Freitag), Simon Amann, ruda din Austria a doamnei Maia – Thomas Morgenstern, frații Prevc (băieții de la Gorenje), Daniel-André Tande etc., iată ce punea pe masă, Hobana. Ziceai că-i tatăl lor, al tuturor.
Drag, drag de ce făcea, de ce vedea, drag ce l-am preluat şi noi, ăştia, mirenii, pentru că trecea dincolo de sticlă.
Mulțumim, Sorin Hobana! Mai vrem…
Ei, acum c-am terminat cu introducerea (de la o vârstă încălzirea lungă devine obligatorie dacă nu vrei să te rupi), aş trece la ceea ce-a generat luarea de “cuvânt” de azi.
Tot pe Eurosport e Australian Open, tenis. Un sport cu care iar n-am treabă, în sensul că nu dau bine, doar tare.
Da’ m-am mai jucat din când în când.
Anul trecut, cel mai cunoscut elvețian al planetei îl bătea în finala de 5 seturi pe cel mai mare rival al său. Şi-a mai făcut-o încă în câteva meciuri după.
Cred că s-a inversat polaritatea, şi mai cred că acum Nadal are un blocaj mental în raportarea la Federer.
Aşa-mi explic apariția compulsivului în tricou fără mâneci, hai să-l numim maieu, că doar asta e.
A revenit la echipamentul care l-a consacrat, din postura de “under dog”, când îl spulbera pe Fed, la Roland Garros. Poate vrea să se protejeze dacă nu-i iese socoteala. Pe-afară, la cât trage de chiloții ăia.
Şi-avem aşa, odată ajunşi în sferturi: Fed cu Berdych.
Câini bătrâni amândoi, 19 – 6 în întâlniri directe.
Cehul, acum de când şi-a lăsat părul în voie, arată ca un combatant malayez, găinoii ăia de luptă, hibridizați, de-ajung la 90 de cm. Are pulpele alea uriaşe, nu inventez. N-am înțeles de ce n-a trecut de semifinale prin GS-uri.
În afară de finala aia de la Wimbledon 2010, când i-a năşit pe Federer în sferturi şi pe Djok în semi.
Ulterior i-a tăiat moțul Nadal în 3 seturi.
Cred că tov. Federer mai găseşte o data ac ptr cojocul lung al cehului. Sper…
Că tot vorbim de echipament, eu zic că ăstora de la Nike le place rozul. Că-s obsedați de el.
Dacă ştie cineva şi mă lămureşte şi pe mine care-i treaba cu rozul de la Nike, dau o bere după finala în 4 seturi pe care elvețianul o va câştiga în fața vecinului nostru de la sud.
Am răsucit-o pe toate laturile, m-am gândit c-or fi corecți dpdv politic.
Cică bărbații siguri de sexualitatea lor nu se sfiesc de roz. Nici să-l poarte, nici….
Subscriu, am un tricou de la Think Pink de când eram în liceu, şi-l port cu plăcere, aşa rupt cum e.
Şi o pereche de chiloți de la Celio (luați din Paris ), de ăia de se descurcă singuri, la o adică.
Aşa mi-a placut de ei, că după ce s-au compromis am vrut să-i fac cârpe de bucătarie, da’ am primit o privire pe care puteam face tracțiuni, cu un amestec de milă…şi i-am aruncat.
Deci care-i treaba cu rozu’ vieții?
Mi se pare că arată şi sărăcuț, aşa, cumva. De echipament zic.
Croiul pantalonilor mai ales. Cu nişte dungi nepotrivite după cum văd eu lucrurile.
Păi la nivelul ăsta, ar trebui să vrei să cumperi ce vezi pe semi-zeii din teren. Or nu-mi dă inima ghes.
Dacă e vreunul mai de Doamne-ajută, îi fut ăştia o dungă roz, ca-n banc…
Pe Kyrgios, cifotic, cu genunchii groşi, oleacă icsat la mers, stau oricum hainele ca şaua pe vacă.
Cu mersul ăla, parcă-i un vultur din ăia 3, din Cartea junglei (primul), din 60 şi ceva…
Dacă n-ar fi “young, dumb and full of cum” ar sta de vorbă pentru top 3, la ce zace-n el.
Nu e jucător îmbrăcat de Nike să n-aibă roz pe el. Roz pal, fucsia, ciclam. Ceva….roz.
Parcă-i îmbracă Firea…
Repet, înțeleg asta cu rozu’.
Îl înțeleg într-un shake de banane şi căpşuni. Sau pe pielea fiică-mii, sau în mijlocul fripturii. Sau în sarea de Himalaya, în mijlocul făpturii…
Îl înțeleg la Snooker când joacă purcelaşul ăla rozaliu, Shaun Murphy (tot Eurosport). Arată ca un godăcel pentru bacon, aia e.
Dar până şi Murphy, rozaliul, înțelege să schimbe ceva, se adaptează.
Dacă roşu-l-mpiedică să dea la roz, atunci dă la maro. C-aşa-i în snooker.
Sau la galben, verde…, tacul să nu tremure.
Deci înțeleg rozul dar ăştia de la Nike exagerează.
Şi la toată conspirația rozului, ce te faci când ai comentatori defazați?!..
Nu ştiu cine-i doamna care traduce şi adaptează în timp real Game, Schett & Mats, da’ o găsesc usor inadecvată.
Ziceam de pasiune, drag, bucurie, chiar o erudiție la unii comentatori, Hobana fiind cel vizat. Dar sunt şi alții, ştiu si eu vreo câțiva. Oameni subțiri, subtili, cu nuanțe, bine pe limbi străine, pasionați.
Iar aici, doamna (să mă ierte) de care vă spui, avea tot atâtea nuanțe-n ea, şi viață, cam cât avea I. M. NISTOR când dubla filme pe video prin anii 90, la început.
…3 handralăi o aleargă pe una, noapte, fundătură, o găbjesc.
Nefericita răcnea ca din gură de şarpe: “heelp, somebody, pleaaasee, noooo”, iar doamna Irina, imperial, metronomic, cu aceeaşi cadență, (ne) traducea, pe toți, sec: “Ajutor! Vă rog, nu..”…
Aşa-i şi doamna de la tenis. Iar McEnroe, care prezintă “Comisarul tenisului”, a fost introdus drept “Comisionarul” lui.
Prietenii ăştia falşi…
Sau cine ştie ce-i trecea prin cap, comisioane, misionari…
În fine, nu suntem toți la fel de zglobii.
Mai e un domn, tot comentator, care-i spunea lui Kyrgios, Kîrghios.
Caraghios (pe ast-am furat-o de la meşterul Mircea), aş spune.
Breee, domnuuu’…
Mai las-o-n Doamne iartă-mă, nu tre’ să fii grec ca să vezi că şi Iorgos se scrie Giorgos. Sigur c-ar presupune un minim, dar mic, research.
Iar de Safarova, nu mai zic. Numa’ noateni graşi ar trebui să primească de Paşti, de la botezătorii comentatori ce-i zic în fel şi chip.
Şafarjova, serios?
Înțeleg ş-ul, ca la Skoda…da’ continuarea?…
Gata, închid.
Cred ca Federer are zarea deschisă, a privi. Gândesc că poate.
În semi s-ar şterge de unul din cei ce i-au scos pe Thiem şi Djok.
Iar finala cu Dimitrov sau Nadal.
Zic Dimitrov. Şi 4 seturi.
RF 20.
L.E.
Dimitrov a fost trimis după castraveți de către Edmund, în 4 seturi.
Deci avem finala de anul trecut dacă nu se împiedică elvețianul…