Am jucat petanque ieri cu puradelu’.
Un set eu, un set (muncit – 13:12 – şi spectaculos) el.
A trecut şi-un amic, l-am introdus şi pe el în lumea băieților cu bile tari.
Ca un făcut, cât a zăbovit ne-au ieşit ceva lovituri spectaculoase, ne-am rupt în figuri.
Pe drum, tânărul, foarte mulțumit de victorie, mi-a mărturisit că nu aşa a vrut să dea la ultima bilă, dar că a avut noroc.
…..
– Tata, la ce te gândeşti?
– La una, la alta, îi răspund în doi peri.
– Aşa zici mereu când n-ai chef.
– Spune, mă, ce vrei?
– Păi mă gândeam că-i un pic nasol, aşa, cu timpul.
– Ce anume, la ce te referi, îl întreb?
– Păi copiii merg la şcoală şi-apoi la after, adulții la serviciu, de dimineață până seara…
– Aşaa…?!
– Păi, şi viață e numai în weekend!?!
– Ă…
Văd sămânța antreprenoriatului cum încolțeşte.
