Am tânjit mult să fiu student. Proiectam enorm, idealizam conceptul, viața.
La şcoală au fost nişte profesori care mi-au încurajat pornirile.
Şi alții, la facultate, acum 20 de ani, care cu asta se ocupau. Erau profesori.
Ne dădeau cărți de citit, ne încurajau să punem întrebări, să vedem imaginea de ansamblu, să fim curioşi.
Era o lume întreagă între coperți.
Ne spuneau că învățarea nu se termină niciodată….
Nu toți – alții voiau tone la hectar, cantitate..
Au răzbit ăştia, ultimii..
Meserii nu se (mai) învață, de mult.
Şi e sugrumată şi învățarea de carte.
Şi noi, odată cu ea.
Misiune imposibilă 5.